„Supravegherea publică generalizată, nediscriminată și nelimitată” la care sistemele CCTV vor contribui presupune că toți suntem, în principiu, suspecți. Aceasta, în contextul în care statul român va instala camere de supraveghere „în toate locurile posibile”, conform deciziei guvernului care va pune in aplicare directiva.
Nu e nevoie să pui în opoziție siguranța și libertatea sau sfera privată. De fapt, cele două se susțin reciproc. O lume mai sigură este lumea în care respectăm fiecăruia un spațiu de non-intruziune (fizică, informațională, psihologică etc.), acordăm fiecăruia o prezumție de nevinovăție. E o lume în care tratăm cu respect și învestim o încredere inițială în toți, asumăm că scopurile lor sunt o expresie rezonabilă a libertății”, a explicat cadrul universitar Constantin Vică de la Facultatea de Filosofie din Bucuresti.
Acesta consideră că amplasarea generalizată a camerelor de supraveghere „cu un exces de zel demn de o cauză mai bună (vezi aceste hărți) ne tratează pe toți în mod egal. Dar o fac impersonal și astfel inuman. Ne transformă în niște entități care trebuie urmărite indiferent de intențiile lor (pe care nu le pot deduce din comportament) și de statutul lor, indiferent de contextul viețuirii publice.
Depersonalizarea aceasta atrage după sine o dezumanizare. Astfel, toți ajungem forme pixelate într-un registru numeric, care poate fi oricând manevrat fără cunoștința noastră.” Constantin Vică se întreabă dacă nu cumva ne îndreptăm spre sistemul de credit social, folosit în țări cu regimuri dictatoriale, precum China.
„Sistemul de credit social din China, metodă de control al populației care folosește, printre altele, peste 200 de milioane de camere de supraveghere, dar și sisteme de recunoaștere facială bazate pe inteligența artificială, intră în contradicție cu principiile democrațiilor liberale. La fel am putea spune că se întâmplă și cu sistemul de supraveghere continuă, nu cu scopuri educaționale, nici punitive, ci comerciale, al platformelor de social media sau al lumilor virtuale din jocuri.
Desigur, supravegherea stradală, cel puțin în România, nu are o sferă atât de largă, nu e nici măcar standardizată sau egal răspândită în toate localitățile, după cum arată cercetarea realizată în cadrul proiectului Supravegherea spațiului public. Ne dorim un spațiu public de încredere. Cum reușesc camerele video să realizeze acest lucru, prin simpla lor existență, rămâne un mister.
Lipsa de integrare într-un sistem investigabil, transparent, responsabil, care se poate (auto)corecta și în care garanțiile privind libertățile sunt reale, nu doar stipulate legal, face ca întregul demers să fie chestionabil”, a menționat autorul.
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în cea mai mare provocare pe care o trăim. Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor.
Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
