Pacea din ziua de Crăciun, în plin război mondial

În plin război mondial, două tabere inamice au lăsat armele deoparte în ajunul Crăciunului, rămânând definitiv în istorie. E Crăciunul anului 1914, în Belgia, pe Frontul de Vest. S-au scris cărți despre asta, s-au făcut filme, s-au publicat volume întregi.

Așa cum aveau să relateze soldații părtași la un armistițiu de neconceput, și „cerul s-a făcut mai albastru ca niciodată, iar stelele și luna au strălucit toată noaptea ca printr-un mare miracol.”

Războiul a început deja de câteva luni. E un frig cumplit în tranșee. Soldații stau înfofoliți și încearcă să găsească o fărâmă de speranță într-un loc în care nu și-ar fi dorit să ajungă nici în cele mai întunecate coșmaruri.

Unii nu-și mai pot ține nici armele în mâini. Se gândesc cu un dor nebun la cei dragi, rămași acasă, care se roagă și îi așteptă. E ajunul Crăciunului și dintr-odată se aude din tabăra inamică, refrenul unui colind. „Stiiilleeee naaacht, heeil’ge nacht…”

Englezii cred că visează. Le se pare că nu aud bine, dar refrenul este imediat reluat. „Silent night, holly night/all is calm, all is bright.”

Suntem în Belgia, pe frontul de vest. Între cele două tranșee e o zonă a nimănui și cele două tabere inamice sunt pe cale să fratenizeze și să intre pentru totdeauna în istoria lumii. Vine o noapte în care nu se mai aud mitralierele, ci doar colindele. Aceeași colindă în două limbi diferite.

În ziua de Crăciun miracolele continuă. Cele două tabere țin un serviciu funerar la comun, chiar între liniile tranșeelor. Rugăciunile pentru cei morți au fost ținute în limbile germană și engleză. Mai întâi în engleză, de către un preot aflat pe front, apoi de student teolog din tabăra germană.

La finalul slujbei comune în acel loc al nimănui, un comandant le urează tuturor Crăciun Fericit! Fiecare își îngroapă morții creștinește. Sunt sute de scrisori ale soldaților părtași la aceste evenimente rămase mărturii peste timp. Multe au fost publicate în ziare englezești în chiar la începutul anului următor. Altele mult mai târziu. Unele sunt ținute în muzeele de istorie.

Caporalul Leon Harris din batalionul 13, regimentul Londra (Kesington) le scrie părinților din Exeter. E de 8 săptămâni în luptă când îl prinde Crăciunul pe frontul de vest.

„A fost cel mai frumos Crăciun pe care l-aș fi putut avea. Eram în tranșee în ajunul Crăciunului, iar pe seară s-a încetat focul. Apoi germanii au început să strige spre noi, urându-ne Crăciun Fericit, urcând din tranșeele lor sute de brăduleți cu candele aprinse.

Câțiva dintre ai noștri s-au întâlnit cu ai lor la jumătatea drumului, iar inițial câțiva ofițeri au aranjat să încetăm cu toții focul până la miezul nopții de Crăciun. Dar armistițiul a continuat până de anul nou și toți am ieșit din tranșee și ne-am întâlnit unii cu alții între cele două linii și-am schimbat diverse suveniruri- nasturi, tutun și țigări.

Câțiva germani vorbeau limba engleză. Toată noaptea am cântat împreună colinde. A fost ceva deosebit, iar vremea a fost cu adevărat glorioasă atât în ajun, cât și în ziua de Crăciun – un cer luminos ziua, strălucitor și cu o lună clară și stele noaptea. Cerul a fost mai albastru ca niciodată, iar stelele și luna au strălucit ca printr-un mare miracol.”

Sursa: Imperial War Museum

Tot atunci, 1914, lângă Armentières, o altă întâmplarea avea să rămână marcantă. Soldații germani au luat în primire stocurile unei faimoase berării locale. În dimineața de Crăciun, după ce au strigat <<nu trageți!>>, nemții au rostogolit un butoi cu bere și au împărțit-o cu englezii.

Nemții și englezii au jucat și câteva partide de fotbal. Multe dintre momente au fost suprinse și în fotografii ale reporterilor de pe front.

Un soldat publică o nouă scrisoare pe 8 ianuarie 1915, în Carlisle Journal.

„Cele mai uimitoare scene din acest război au avut loc între tranșee. Ai noștri și germanii au ieșit din tranșee și s-au împrietenit, au făcut schimb de țigări și de cadouri. Ba chiar câțiva dintre ai noștri au mers la ei în tranșee și au stat acolo și s-au distrat împreună.

Colonelul și adjutantul Regimentului 107 au venit la noi și au vorbit într-un mod atât de prietenos. Toți am cântat la comun colinde, iar în final s-a cântat God Save the King, iar nemții cântau cel mai tare. Asta este absolut adevărat. Unul dintre camarazi a primit o sticlă cu vin pentru a bea în cinstea regelui. Regimentul nostru chiar a jucat un meci de fotbal cu germanii, meci câștigat de ei cu 3-2. ”

Imaginile cu soldații germani și englezi stând împreună apar la începutul anului 1915 în Mirror, pe prima pagină, și strânesc un val de reacții, cele mai multe pozitive, în toată lumea. Episodul din 1914 e reluat, sporadic, până la finalul Războiului.

Ulterior, povestea armistițiului neoficial de Crăciun e dată uitării. Urmează o criză economică mondială, un nou Război, dar miracolul e readus la suprafață în anii 60, după lansarea piesei și a filmuliui „Oh, what a lovely war”.

Apoi artistul britanic Paul McCartney îşi ilustrează videoclipul piesei „The Pipes of Peace”, din 1984, cu o punere în scenă a Crăciunului din 1914. Se fac multe filme și se construiesc monumente în cinstea eroilor care au ales să renunțe la arme în seara de ajun ca să celebreze miracolul nașterii lui Iisus.

Leave a comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *